Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CU GREU

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 676 pentru CU GREU.

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... să sară lumea din făgaș deodată, și, de unde se zbătea-n mocirlă, să iasă curată și să pornească pe calea cea bună și dreaptă. Greu și foarte-ncet, stimatul meu domn, se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi... Cu toporul, se curăță pădurea; lumea se curăță cu vremea și cu răbdare... nu așa, de azi pe mâine!..." Cam astfel de predică am ținut eu odată între patru ochi unui bărbat foarte sus-pus, și â ... unui mizerabil salariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamie... la o înscenare contra unui adversar politic al regimului dumisale! Dar până când cu sistema asta a persecuțiunii? până când cu această bubă înveterată a societății noastre? cu această gangrenă a statului nostru? cu acest dar funest... — ... pe care — îl întrerup eu — ni l-a lăsat epoca de neagră și infamă memorie a ... ținut la răposatul d-tale tată, bunul meu prieten, știi cât țiu la mama d-tale și la d-ta, ascultă-mă... Și-i repet, cu mici modificări de circumstanță, predica neroadă pe care am ținut-o adineaori și lui unchiu-său, începând cu: „Nu trebuie să aibă omul judecăți extreme, fiindcă lumea trăiește din pornire, iar nu prin judecată... lumea n-o putem îndrepta ...

 

Alexandru Vlahuță - În zile grele

... de Alexandru Vlahuță Ne-a risipit furtuna pe drumul pribegiei, Și nu mai știm de-ai noștri, nici ei de noi nu știu... Cu gândul doar, pe negre întinderi de pustiu, Ne căutăm, ca orbii, în volbura urgiei. Citeam, și-mi păreau basme, cum se lăsau pe țară Întunecate ... norii de lăcuste. Vuia-n văzduh năvala puhoaielor din puste, Cum răpăie pământul sub ploile de vară. Citeam de lanuri arse, de sate pustiite, Femei, cu prunci în brațe, prin codri rătăcind, Câte-un bătrân ce cată, din vârful unui grind, Cum trec, mânați în cârduri, ca turmele de vite, Cum ... de cei rămași acasă, Decât că e vrăjmașul stăpân pe soarta lor... Gândindu-mă la dânșii, muncit de griji, de dor, Stau în adâncul nopții, cu coatele pe masă, Și-i văd săpând la șanțuri, bătuți, bolnavi, sub zloată Moșnegi căzuți pe drumuri, femei batjocurite În jurul lor, copiii cu brațele ciuntite Înfățișează jertfa și jalea țării toată. Și-atunci tresar sub gândul că prea am trăit bine; Prea mult am râs; prea-n toate ... o-ntreagă și singură ființă! M-ai învățat, durere, ce e să ai o țară. Și-n inima-mi rănită adânc ți-ai scris cuvântul: Cu

 

Alexandru Vlahuță - Cu-a ta mînă...

... Alexandru Vlahuţă - Cu-a ta mînă... Cu-a ta mînă... de Alexandru Vlahuță Publicată în Convorbiri literare , an XIV, nr. 5, 1 august 1880 Cu-a ta mînă, înger dulce, Cînd eram mîhnit, străin, Șters-ai ochii mei de lacrimi, Stins-ai greul meu suspin. Să ai parte ...

 

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l

... Acei dar care știu firea fimeiască, cred că mă vor ierta că nu mai pot trăi, iar pe cielalți socotesc că trebui să le povistesc cu ce amar trăiesc! și, deci, ascultați-mă, pentru dumnezăi! — Cât pentru acești caresunt aice și râd numindu-mă greu, puțin îmi pasă. Pentru că ce răsplătire să cei cineva mai mare de la dânșii, decât aceea care o au trăind așa stricați, fimeietici, și ... nu să fac mai bune dacă aude cineva zâcându-i — să-s bucure! — Încâ de dughenile acele câte au ilău și ciocan fug cu grabă, tarapanĂ¡lile, herăriile și multe altile, iar pe aceli meșteșuguri le iubăsc, care să săvârșesc prin tăceri, cu toate că eu acum am găsit zugravi cântând când zugrăvĂ©. Așa de drag le este unora să vorbascâ și să nu pot stăpâni pe sâne ... focul. Am zâs odatâ cum că să întoarce arhistrâtigul, iar ea apucând pe arhistrâtig de la amiazi pănă sara, nicicum n-au contenit întrebând: Dar cu câți au ieșit? Câți au lepădat? Pe câți au prins? și cu ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

... dealul, valea sună, Stă văzduhul să se spargă De tălăngi nenumărate Ce izbesc în bolta largă, Căci coboară de la munte Oile, și curg puhoi, Cu un greu potop de ceață Înainte și-napoi... Un berbec cu coarne-ntoarse, Tacticos și prea cuminte, După gît c-un clopot mare, Merge singur înainte. Pe la margine dulăii ; Urecheatul, la mijloc, Cu desagii grei în spate, Anevoie-și face loc. Iar prin pulberea de aur Tocma-n capul celălalt Crește umbra-ntunecată A ciobanului înalt ... mînă... Iar cînd ceilalți se-aruncă-n joc Și-abia se-ndeamnă slab din gură, Tot el aruncă, la noroc, Cea mai frumoasă strigătură... VIII CU FRUNTEA-N MÎNA ALBĂ... Cu fruntea-n mîna albă răzemată, Cînta frumoasa fată la fereastră, Cînta de dor, Și glasu-i dulce și tremurător Se înălța în liniștea albastră A ... cele din belșug, Așa precum le-a fost lăsat Preasfîntul... Și au venit din locuri depărtate Puhoi de seminții Și au umplut pămîntul Cu zgomotul neostoitei lupte Și strigăte pustii... Un beac întreg luptară în zadar În frămîntări neîntrerupte Cu ...

 

Alexei Mateevici - Iuda

... Nădăjduind la vindecare Ea peste mări și peste țări Venit-a, poate, ușurare Să-i deie Cel trimis din cer? Era de-acum cu rugăciune 'Naintea lui Hristos să cadă Și iată, cu amărăciune, Aude vestea minunată: Cel ce a dragostei lumini În rele inimi a aprins, Stăpân, ce n-a știut ... Nu — îi Iuda. Nu dorința De rugăciune l-a adus La crucea Domnului Iisus: A se ruga el nu putea Cu firea ce-n păcat ardea; A se ierta cu Trupul Sfânt Nu i-a trecut prin negrul gând... El singur sta nedumerit Și nu știa de ce-a venit. IV ... nu-i găsi Tu nicăierea liniștire, Și pentru aspra-ți pedepsire Hristos în veci ți s-a ivi. Fugi de această cruce sfântă, Cu sărutare n-o spurca, Cu-a lui Hristos Ființă blândă În veci nu te vei împăca... . . . . . . . . . . . . . . . . . Și a fugit... . . . . . . . . . . . . . . . . . VIII În depărtare, A zilei ... a lăsat Viața, — parcă îl cuprinde. Este Iuda. A pierit În pătimiri nesuferite Și nimenea nu l-a jelit ...

 

Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească

... viețuire Eu știu să o prețuiesc Și de acea fericire Voi bucuros să-ți vorbesc. Dar florile și verdeața, Apusul și dimineața, Și fluierul câmpenesc, Cu patimi, cu chinuri grele, Cu starea inimii mele, Nicicum nu se potrivesc. Departe de-acele locuri, Ce poate m-ar fi-nsuflat, De țărăneștile jocuri Ce-adesea m-au încântat ... pe-o muche clădită Singură câmpul domnind, De umbră neocolită, O vezi în aer albind. Să zic că a ei zidire E lucru cu osebire, Că e de-o arhitectură Cap d-operă în natură, Deloc nu mi-ar părea greu: Însă această minciună, Deși îndestul de bună, Apasă cugetul meu. Așadar, iau îndrăzneală Și spui că adevărat N-are nimic de mirat. Dar are, fără ... ce e neapărat. Spre patru părți ale lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu mi se pare Nici undeva am citit, Că ... ...

 

George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo

... vei fi având De plată, vorba-i lasă, Că-i voi lucra o zi, oricând, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cât masa O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? Făcutu-i-ați și lui la fel Căciulă, cum am vrut-o? Aveam ... mi bate-n plete vântul! Ea lupte-se cum biet o știi, C-așa ne dete soartea, Că și noi ne-am luptat pe-aci Cu greul și cu moartea; Dar l-a ajuns și pe harap Blestemele și plânsul, Că noi i ne-am ținut de cap Și-ntrarăm după dânsul ...

 

George Coșbuc - De pe deal

... de George Coșbuc E capul ei, și pieptul ei— O văd acum întreagă, O strig pe nume și-i vorbesc, Dar ea să mă-nțeleagă? Cu pieptul plin și des bătând, Cu fața-mbujorată, A răsărit dintr-un tufiș Și râde-acum mirată. —"Tu ești pe-aici? Eu te-am crezut Cu oile prin vale! De-aș fi știut că ești în deal, Mergeam pe altă cale!" Subțire-n trup și blândă-n grai, Și-n port ... de-amurg Dau zori de dimineață. De-aș fi știut că n-a venit Anume pentru mine, Eu n-aș mai fi vorbit cu ea! Dar știu și-aceasta bine, Că m-a cătat de mult prin văi Pierdută-așa cu gândul; Și dacă nu m-ar fi găsit, Umblat-ar fi de-a rândul Întreaga zi din deal în deal Ca cerbul după ...

 

George Coșbuc - Dragostea păcurărească

... te duc, ca să fii dus Și să nu mai vii acasă, Căci cu anii nu te lasă Din porunci; și-acolo nu-s Oameni cu inimă bună, Vorbe dulci măcar să-ți spună! Vai, să merg în loc de chin, Unde n-am cu dor nici frate Și nici om cu bunătate, Căci străinu-i tot străin: Tragi de moarte și te vede, El te bate, nu te crede... Cât mi-a fost mie ... fie locul Cum e raiul de frumos! Nu vreau țări de fală pline, Lase-mă p-aci pe mine! Căci p-aicea m-am dedat Cu vremi grele, cu vremi bune Și cu ploi și cu furtune Și cu cer înnegurat: Eu știu munții, dar mai bine Mă știu ei întregi pe mine! De pe-aceste locuri eu, Nu m-aș duce niciodată, Căci ... jale fără seamă Și de tată și de mamă Eu nimica să nu știu? De părinți, de frați, sărmanii, Să port dor, sa-l port cu anii? Vai, și-n sate până când Hori de brâu se vor întinde Și cu fete se vor prinde Veselii flăcăi jucând, Singur eu în altă țară Să mă lupt

 

Dimitrie Bolintineanu - Mircea cel Mare și solii

... Poartă vin la adunare. Toți stau jos mic, mare, tânăr și bătrân... Era nobil omul când era român. Solii dau firmanul. Mircea îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește: — ,,Padișahul vostru, nu mă îndoiesc, Va să facă țara un pământ turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie Până ... care șahul astăzi mă cinstește! Mircea se închină de ani obosit; Însă al său suflet nu e-mbătrânit: Ochii săi sub gene albe și stufoase Cu greu mai îndreaptă săgeți veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, Ș-albele lui gene încă n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui țară, Sufletu ... străini aflăm. Viitor de aur țara noastră are Și prevăz prin secoli a ei înălțare. Însă mai-nainte trebuie să știm Pentru ea cu

 

   Următoarele >>>